Reguli Volei

Ghid clar și modern despre regulile de bază, zonele terenului, linia de 3 metri, regulile de atac și combinațiile folosite în volei. Pentru a te bucura de joc, e important să cunoști structura meciului, terenul, rolurile jucătorilor și modul în care se câștigă punctele.

Componența echipei

  • O echipă are 6 jucători pe teren și rezerve pe bancă.
  • Formația este împărțită în 3 jucători în linia din față (atac/blocaj) și 3 în linia din spate (apărare/recepție).
  • Poate exista un libero, specialist în apărare, cu tricou de altă culoare, care nu are voie să atace deasupra fileului.

Terenul și fileul

Dimensiuni teren

  • Lungime: 18 m.
  • Lățime: 9 m.
  • Terenul este împărțit în două jumătăți egale de fileu.
  • La 3 metri de fileu se află linia de atac (linia de 3 metri).

Înălțimea fileului

  • 2,43 m pentru băieți.
  • 2,24 m pentru fete.
  • Fileul este întins deasupra liniei centrale care separă cele două terenuri.

Desfășurarea jocului

Serviciul

  • Jocul începe cu un serviciu executat din spatele liniei de fund.
  • Mingea trebuie trimisă peste fileu fără să atingă un coechipier.
  • Jucătorul din zona 1 (dreapta spate) este cel care servește.

Rotația

  • La câștigarea serviciului, jucătorii echipei care va servi se rotesc în sensul acelor de ceasornic.
  • Fiecare jucător trebuie să fie în zona corectă la momentul serviciului, altfel se sancționează cu greșeală de rotație.

Atingerile mingii

  • O echipă are voie la maximum 3 atingeri (fără a include blocajul) pentru a trimite mingea înapoi.
  • Atingerile pot fi: recepție, pasă (ridicare), atac.
  • Blocajul la fileu nu se numără ca atingere din cele 3.

Cum se câștigă un punct

  • Mingea atinge solul în terenul advers.
  • Adversarii trimit mingea în afara terenului.
  • Adversarii greșesc (4 atingeri, dublă, prindere etc.).
  • Adversarii comit o greșeală tehnică (poziționare greșită, atingerea fileului etc.).

Structura unui meci

  • Meciul se joacă în sistem cel mai bun din 5 seturi.
  • Seturile 1–4 se joacă până la 25 de puncte, cu diferență de minimum 2 puncte.
  • Setul decisiv (setul 5) se joacă până la 15 puncte, cu diferență de minimum 2 puncte.

Zonele terenului în volei (1–6)

Fiecare jumătate de teren este împărțită în 6 zone numerotate. Ele determină pozițiile inițiale ale jucătorilor și modul în care se realizează rotația.

Numerotarea zonelor

Privind terenul propriu din spate spre fileu:

  • Zona 1 – dreapta spate (jucătorul care servește).
  • Zona 6 – centru spate (de multe ori aici se află libero în apărare).
  • Zona 5 – stânga spate.
  • Zona 2 – dreapta față (adesea poziția ridicătorului sau a opusului).
  • Zona 3 – centru față (postul centralului).
  • Zona 4 – stânga față (postul extremei stânga).

Rotația în funcție de zone

După câștigarea serviciului, echipa care va servi rotește jucătorii astfel:

  • zona 1 → zona 6
  • zona 6 → zona 5
  • zona 5 → zona 4
  • zona 4 → zona 3
  • zona 3 → zona 2
  • zona 2 → zona 1
Atenție: la momentul serviciului, jucătorii trebuie să fie în zonele corespunzătoare rotației. După ce mingea pleacă din mână, se pot repoziționa liber pentru atac și apărare.

Reguli de atac în funcție de zone

Regulile de atac depind mai ales de linia de 3 metri și de faptul că jucătorul se află în linia de față sau în linia de spate.

Linia de 3 metri (linia de atac)

Linia de 3 metri împarte terenul fiecărei echipe în:

  • zona de atac – zonele 2, 3 și 4 (față),
  • zona de apărare – zonele 1, 6 și 5 (spate).
Tip jucător Din fața liniei de 3 m Din spatele liniei de 3 m
Jucător linia de față (2, 3, 4) Permis – poate ataca deasupra fileului Permis – fără restricții speciale
Jucător linia de spate (1, 6, 5) Interzis – nu poate ataca deasupra fileului Permis – dacă sare din spatele liniei de 3 m
Libero Nu are voie să atace o minge aflată complet deasupra fileului

Reguli pentru jucătorii din linia de față (zonele 2, 3, 4)

  • Pot ataca orice minge aflată deasupra fileului, atâta timp cât nu ating fileul.
  • Pot bloca și participa la combinații rapide de atac.
  • Nu sunt limitați de linia de 3 metri atunci când atacă.

Reguli pentru jucătorii din linia de spate (zonele 1, 6, 5)

  • Pot ataca doar dacă sărind au plecat cu picioarele din spatele liniei de 3 metri.
  • Dacă ating linia sau o depășesc la impuls, atacul este greșit.
  • Aceste atacuri sunt numite de obicei pipe (din zona 6) sau back-row attack (din zonele 1 și 5).

Reguli speciale pentru libero

  • Libero nu are voie să atace o minge aflată complet deasupra fileului, oriunde s-ar afla.
  • Nu poate bloca și nu poate încerca blocaj.
  • Dacă libero ridică cu două mâini în zona de atac, un coechipier nu are voie să atace mingea deasupra fileului (altfel se sancționează greșeală).

Reguli pentru ridicător (setter) când este în linia de spate

  • Nu are voie să blocheze.
  • Nu are voie să atace mingea deasupra fileului din fața liniei de 3 metri.
  • Poate trimite mingea peste fileu cu o atingere ușoară, dar fără a transforma acțiunea într-un atac deasupra fileului din fața liniei de 3 m.

Greșeli de atac frecvente

  • Jucător de pe linia de spate care atacă din fața liniei de 3 metri.
  • Libero care atacă o minge complet deasupra fileului.
  • Ridicător din spate care blochează sau atacă deasupra fileului în zona de atac.
  • Calcarea liniei în timpul săriturii la un atac de pe linia de 3 m.

Combinații de atac în volei

Combinațiile de atac sunt scheme gândite pentru a surprinde blocajul advers și a crea spații libere în terenul lor. Ele se bazează pe viteza ridicării, pe pozițiile de atac și pe sincronizare.

Zona 4 – extrema stânga

  • Unul dintre cele mai folosite atacuri în volei.
  • Lovitură lungă în diagonală sau pe linie.
  • Se folosește atât în ridicări înalte (tempo 3), cât și în ridicări mai rapide.

Zona 3 – atacul central

  • Atac rapid („quick”) aproape de ridicător.
  • Scopul este să surprindă blocajul advers înainte să se așeze.
  • Necesită sincronizare foarte bună între ridicător și central.

Zona 2 – dreapta față

  • Atac executat de „opposite” sau ridicător
    (dacă este pe linia de față).
  • Lovituri puternice, deseori în diagonală scurtă.
  • Importantă pentru a varia atacurile și a nu depinde doar de zona 4.

Viteza atacului (tempo)

  • Tempo 1 – ridicare foarte rapidă, mingea abia se ridică deasupra mâinilor ridicătorului (de obicei central).
  • Tempo 2 – ridicare medie, folosită mult pentru extreme.
  • Tempo 3 – ridicare înaltă, sigură, dar mai ușor de blocat.

„X” Play

  • Centralul pornește pentru un atac rapid (tempo 1) în zona 3.
  • Extrema trece în spatele lui pentru un atac rapid în interior, nu la marginea terenului.
  • Blocajul advers se poate încurca pentru că cei doi atacanți se „încrucișează”.

„China”

  • Atac rapid pentru extrema din zona 4, dar mingea se ridică mai în interiorul terenului.
  • Extrema pornește din interior spre margine, schimbând unghiul atacului.
  • Folositor pentru a evita un blocaj puternic pe zona 4.

Pipe (zona 6)

  • Atac din spatele liniei de 3 m, din zona centrală (6).
  • Jucătorul vine cu elan din spate și sare pentru o ridicare rapidă.
  • Permite echipei să aibă 3 atacanți în același timp: zona 4, zona 3 și pipe.

Back-row attack (zonele 1 și 5)

  • Atacuri din spatele liniei de 3 m, lateral (dreapta sau stânga).
  • Mai des întâlnite la nivel înalt, unde jucătorii au forță și sincronizare bune.
  • Cresc presiunea asupra blocajului, fiind greu de anticipat.